Company: Altri
Created by: federica.masante
Number of Blossarys: 31
English (EN)- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
- Romanian (RO)
- Russian (RU)
- Spanish, Latin American (XL)
- Macedonian (MK)
- Indonesian (ID)
- Hindi (HI)
-
- Italian (IT)
- Serbian (SR)
- Spanish (ES)
- Czech (CS)
- Hungarian (HU)
- Arabic (AR)
- French (FR)
- Turkish (TR)
- Greek (EL)
- Dutch (NL)
- Bulgarian (BG)
- Estonian (ET)
- Korean (KO)
- Swedish (SV)
- English, UK (UE)
- Chinese, Hong Kong (ZH)
- Slovak (SK)
- Lithuanian (LT)
- Norwegian Bokmål (NO)
- Thai (TH)
- Portuguese, Brazilian (PB)
- Danish (DA)
- Polish (PL)
- Japanese (JA)
- Chinese, Simplified (ZS)
- Chinese, Traditional (ZT)
La comunicazione sincrona (o simultanea) è la comunicazione in cui i partecipanti possono comunicare 'in tempo reale' - senza ritardi significativi. Questa caratteristica lega insieme la presenza o l'assenza del/i produttore/i del testo e le caratteristiche tecniche del mezzo. La comunicazione sincrona attiene sempre alla comunicazione interpersonale.
Comunicare sincronă este comunicarea în care participanţii pot comunica "în timp real" - fără întârzieri importante. Această caracteristică legături împreună prezenţa sau absenţa de producător a textului şi caracteristicile tehnice ale mediului. Comunicare sincronă este invariabil interpersonale de comunicare.
Movimento trasversale tra le arti occidentali le cui origini si possono far risalire all'Ottocento, che ha raggiunto l'apice tra il 1910 ed il 1939 e che è sopravvissuto fino alla fine degli anni Settanta circa. Era caratterizzato, in termini vaghi, dal rifiuto della tradizione e dell'arte come imitazione.
Modernismul se referă la o mişcare artistică în Occident care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, culminând în jurul anilor 1910-1930, şi a persistat până pe la sfârşitul anilor '70. A fost caracterizat în mare ca o respingere a tradiţiei şi a artei ca imitaţie. A implicat combinări însemnate între Arte şi diversele sale forme din diferite ţări. În artele vizuale include cubismul, dadaismul, suprarealismul şi futurismul.
In alcuni contesti il naturalismo viene visto come forma riduzionistica del realismo che offre rappresentazioni dettagliate ma superficiali dell'apparenza delle cose (verosomiglianza), anziché essere una modalità che riflette una comprensione più profonda della natura \"essenziale\".
În unele contexte, naturalismul este privit ca o formă reducţionistă de realism care oferă reprezentări detaliate, dar superficiale ale lucrurilor (verosimilitudine), in contrast cu un mod care reflectă o înţelegere mai adâncă a naturii lor „esenţiale” (mai puţin specific şi mai mult „tipic”).
Concetto introdotto da Roland Barthes. Gli elementi linguistici in un testo possono servire per \"ancorare\" (o limitare) le letture preferite di un'immagine (al contrario l'uso illustrativo di un'immagine può ancorare un testo verbale ambiguo).
Roland Barthes a introdus conceptul de ancorare. Elementele lingvistice dintr-un text (precum legenda unei ilustraţii) pot ajuta la „ancorarea” (sau constrângerea) interpretărilor unei imagini (invers, utilizarea în scop ilustrativ a unei imagini poate ancora un text ambiguu).
Nel modello della comunicazione linguistica di Jakobson, si ritiene che sia una delle funzioni chiave di un segno. Questa funzione si riferisce alla sua costruzione di un rapporto tra emittente e destinatario.
În modelul comunicării lingvistice descris de Jakobson, aceasta este una dintre funcţiile cheie ale unui semn. Funcţia fatică se referă la construirea unei relaţii între adresator şi adresant.
Lo scopo mimetico nella rappresentazione implica il tentativo di imitare o simulare da vicino i tratti osservabili della realtà esterna, come se venisse esperita direttamente e senza mediazione.
Scopul mimetic al reprezentării implică o încercare de a imita sau de a simula trăsăturile evidente ale unei realităţi exterioare, ca şi când aceasta ar fi trăită în mod direct şi nemijlocit.
Figura retorica che prevede l'uso di un significato al posto di un altro in relazione diretta con esso o affine ad esso in qualche modo, segnatamente la sostituzione dell'effetto per la causa.
Un metonim este o figură de stil în care un semnificat este folosit în locul altuia, cu care are legătură directă sau apropiată, mai ales ca înlocuire a efectului cu cauza sa.
Modo di esprimere ciò che non è familiare (nel lergo letterario, il \"tenore\") in termini di familiare (il \"veicolo\"). Normalmente tenore e veicolo non hanno relazione tra di loro: dobbiamo fare un balzo con l'immaginazione per riconoscere la somiglianza a cui allude una metafora nuova.
Metafora exprimă ceva ce este nefamiliar (,,conţinut\", în jargonul literar) în termeni familiari (,,vehiculul\"). Conţinutul şi vehiculul nu au în mod normal legătură unul cu altul: trebuie să facem un efort de imaginaţie pentru a recunoaşte asemănarea la care face referire noua metaforă. În termeni semiotici, o metaforă implică un semnificat care acţionează ca un semnificant, şi care se referă la un semnificat destul de diferit. Iniţial metaforele par neconvenţionale deoarece par a ignora asemănările ,,literare\" sau denotative.
Nel modello di Jakobson della comunicazione linguistica, si ritiene che sia una delle funzioni chiave di un segno. Questa funzione si riferisce ai codici nei quali si può interpretare il segno.
În modelul comunicării lingvistice a lui jakobson aceasta este considerată o funcţie cheie a unui smen. Această funcţie se referă la codurile în cadrul cărora poate fi interpretat semnul.
I semiotici sottolineano che l'esperienza è mediata, ricordandoci che abbiamo sempre a che fare con segni e codici, non con una realtà oggettiva non mediata.
Semioticienii subliniază caracterul mijlocit al experienţei, amintindu-ne că avem întotdeauna de-a face cu semne şi coduri, nu cu o realitate obiectivă nemijlocită.
Il concetto saussuriano di significato era puramente strutturale, relazionale e differenziale: il significato dei segni era visto come insito nella loro relazione sistematica gli uni con gli altri.
Concepţia lui Saussure despre înţeles a fost pur structurală, relaţională şi diferenţială - înţelesul semnelor era văzut ca fiind cuprins în relaţia lor sistematică unul cu altul. Prin contrast, înţelesul refernţial este reprezentarea referenţilor în semne şi texte. În modelul de comunicare prin transmitere, înţelesul este sinonim cu conţinutul.
Sebbene i segni possano essere percepiti sotto le forme materiali di parole, immagini, suoni, atti o oggetti, queste cose non hanno significato intrinsico e diventano segni solamente quando riversiamo in essi un significato. I segni in quanto tali non hanno esistenza materiale: solo il veicolo del segno ha sostanza materiale.
Deşi semnele pot fi distinse în forma materială a cuvintelor, a sunetelor, a imaginilor, a actelor sau a obiectelor, aceste lucruri nu au un înţeles intrinsec şi devin semne doar atunci când le ataşăm un sens. Semnele ca atare nu au o existenţă materială: doar vehiculul semnului are o substanţă materială.
Termine utilizzato per riferirsi a corrispondenze, paralleli o analogie di proprietà, schemi o rapporti di a) due diverse strutture; b) elementi strutturali in due strutture diverse e c) elementi strutturali a diversi livelli all'interno della stessa struttura. Alcuni teorici usano il termine \"omologia\" in maniera del tutto analoga.
Termenul este folosit pentru a se referi la corespondenţe, parelele, sau similitudini între proprietăţile, modelele sau relaţiile dintre a) două structuri diferite; b) elemente structurale din două structuri diferite şi c) elemente structurale de la niveluri diferite din cadrul aceleiaşi structuri. Mulţi teoreticieni folosesc termenul omologie aproximativ în acelaşi sens.
Tropo retorico. Dobbio segno in cui il \"segno letterale\" si abbina ad un altro segno, normalmente per significare l'opposto.
Ironia este o figură de stil retorică. Este un fel de semn dublu înc adrul căruia semnul literal se combină cu un alt semn de obicei pentru a transmite înţelesul opus. Totuşi, atât exagerările cât şi modestia pot fi ironice.
Concetto semiotico introdotto da Kristeva, associato principalmente ai teorici poststrutturalisti. Si riferisce ai vari collegamenti di forma e contenuto che legano un testo ad altri testi. Ogni testo esiste in relazione ad altri. Sebbene raramente si ammettano apertamente i debiti di un testo nei confronti di altri testi, i testi devono più ad altri desti che ai loro creatori.
Noţiunea semiotică de intertextualitate introdus de Kristeva este asociată în primul rând cu teoreticienii poststructuralişti. Intertextualitatea se referă la diferite legături dintre formă şi conţinut care leagă un text de altele. Fiecare text există în relaţie cu altele. Deşi datoriile unui text faţă de altele sunt rar recunoscute, textele le datorează mai multe altor texte decât propriilor lor autori.
L'espressione, utilizzata da Jonathan Potter, si riferisce ai codici interpretativi ed ai codici testuali disponibili a chi si trova all'interno di comunità interpretative che offrono loro il potenziale per capire e anche (ove l'utente disponga dell'idoneo capitale simbolico) per produrre testi che impiegano questi codici.
Acest termen, folosit de Jonathan Potter, se referă la codurile interpretative şi textuale disponibile pentru cei din comunităţile interpretative, care le dau posibilitatea de a înţelege şi - atunci când cel care foloseşte codul are capitalul simbolic potrivit - de a produce texte în care să folosească aceste coduri.
Coloro che condividono gli stessi codici sono membri della stessa \"comunità interpretativa\", termine introdotto dal teorico letterario Stanley Fish per riferirsi tanto agli scrittori quanto ai lettori di particolari generi di testi (ma che si può usare anche in senso più ampio per riferirsi a coloro che condividono qualsiasi codice).
Cei care au în comun aceleaşi coduri sunt membrii unei ,,comunităţi interpretative\" - un termen introdus de teoreticianul literar Stanley Fish pentru a se referi atât la ,,scriitorii\" cât şi la ,,cititorii\" unor anumite genuri de texte (dar care poate fi folosit în sens mai larg pentru a face referire la cei care au în comun orice fel de cod).
Sebbene si possano considerare codici interpretativi molti codici semiotici, ciò si può vedere come formante un gruppo principale di codici, accanto ai codici sociali ed ai codici testuali.
Deşi numeroase coduri semiotice pot fi considerate ca interpretative, acest lucru poate fi văzut ca formând un mare grup de coduri, alături de codurile sociale şi de cele textuale.
Nel modello semiotico di Peirce, l'interpretante non è l'interprete del segno, bensì il senso ad esso attribuito. Peirce non cita direttamente l'interprete nella sua triade, soffermandosi però sul processo interpretativo della semiosi.
În modelul semnelor a lui Peirce, intepretantul nu este un interpret, ci mai curând înţelesul dat semnului. Peirce nu include interpretul direct în triada sa, deşi el subliniază procesul interpretativ al semiozei.
Situazione in cui il significante non è del tutto arbitrario, ma direttamente connesso per qualche ragione (fisica o causale) con il significato. La relazione può essere evidente o deducibile. Es. gallo segnavento, termometro, orologio, livella, impronta digitale, pulsazione, infiammazione, dolore.
Un mod în care semnificantul nu este pur arbitrar, ci direct legat de semnificat într-un anumit fel (fizic sau cauzal) - această legătură poate fi observată sau dedusă (de exemplu fumul, girueta, termometrul, ceasul, nivelul alcoolului, urma piciorului, amprenta, ciocănitul la uşă, pulsul, erupţiile, durerea) (Peirce).
Uno dei tipi di codici interpretativi, segnatamente gli \"ismi\", ad esempio: individualismo, capitalismo, liberalismo, conservatismo, femminismo, materialismo, consumismo e popolismo.
Unul dintre tipurile de coduri de interpretare, aşa-numitele ,,ism-uri\", cum ar fi: individualismul, capitalismul, liberalismul, conservatorismul, feminismul, materialismul, consumatorismul şi populismul.
Le definizioni convenzionali di genere tendono a basarsi sul concetto che costituiscono particolari convenzioni di forma e contenuto condivise dai testi che si ritiene vi appartengano. Tuttavia, un singolo testo all'interno di un genere non ha mai o quasi tutti i tratti distintivi del genere stesso e spesso i testi mostrano le convenzioni di più di un genere.
Diferenţele convenţionale de gen tind să se bazeze pe ideea că ele constituie nişte convenţii de formă şi conţinut pe care le au în comun textele care se considera că le aparţin. Totuşi, un text individual din cadrul unui anumit gen are doar rar, sau poate niciodată, toate caracteristicile genului şi textele conţin de multe ori convenţii ale mai multor genuri.
I registri si distinguono in base al grado di formalità o alla distanza sociale. Secondo Edward T Hall, i registri vengono solitamente classificati in: \"intimo\", \"personale\", \"sociale\" e \"pubblico\" (o \"impersonale\"). In cinematografia, questo si traduce in primi piani, che indicano un registro intimo e personale, campo medio che indica un registro sociale e campo lungo per un registro impersonale.
Modurile de adresare diferă în funcţie de formalitate sau de distanţă socială. Potrivit lui Edward T. Hall, se face deseori distincţia dintre modurile de adresare ,,intim\", ,,personal\", ,,social\" şi ,,public\" (sau ,,impersonal\") În lucrul cu camera acest lucru se reflectă în dimensiunea cadrelor - cadrele apropiate înseamnă moduri intime sau personale, cadrele medii reprezintă un mod social, iar cele lungi, un mod impersonal.
Nel suo modello tripartito del segno, Peirce indica con \"primità\" il segno stesso, con \"secondità\" l'oggetto e con \"terzità\" l'interpretante.
În modelul său triadic al semnului, Peirce s-a referit la semn ca la un exemplu de prim nivel, la obiectul său ca la un exemplu de nivel secund şi la interpretant ca la un exemplu de nivel terţ.
Al livello strutturale (più alto) della prima articolazione, un sistema semiotico consiste nelle più picole unità significative disponibili (per es. morfemi o parole in una lingua).
La primul nivel structural (mai înalt) un sistem semiotic cuprinde cele mai mici unităţi de sens disponibile (de exemplu morfemele sau cuvintele dintr-o limbă).
Nel modello della comunicazione linguistica di Jakobson, si ritiene che sia una delle funzioni chiave di un segno.
În modelul comunicării lingvistice al lui Jakobson această funcţie este una dintre cele mai importante ale unui semn. Această funcţie implică construcţia (de obicei implicită) a unui destinatar al mesajului (cititor ideal).
Termine utilizzato da Foucault per riferirsi all'insieme totale di rapporti in un particolare periodo storico che uniscono le prassi discorsive che generano la sua epistemologia.
Foucault foloseşte termenul ,,epistem\" pentru a se referi la totalitatea relaţiilor dintr-o anumită perioadă istorică care uneşte practicile discursive generându-i epistemologiile.
Produzione di testi da parte di codificatori in riferimento a codici rilevanti (Jakobson).
Producerea textelor de către codificatori cu referinţă la codurile relevante (Jakobson). Codificarea implică aducerea în prim plan ale unor înţelesuri şi minimizarea altora.
Un modello diadico del segno è basato su una divisione del segno in due elementi costitutivi necessari (significante/significato). Il modello di segno di Saussure è diadico (si noti che Saussure insisteva che tale divisione fosse puramente analitica).
Un model diadic al semnului se bazează pe o despărţire a semnului în două elemente constitutive necesare. Modelul lui Saussure este unul diadic (a se avea în vedere faptul că Saussure insista că o astfel de despărţire era pur analitică)
Riferito al potere del lingaggio di riferirsi a oggetti in loro assenza. La sostituzione fu identificata da Hockett come caratteristica chiave del linguaggio.
Aceatsa se referă la puterea cuvintelor de a se referi la lucruri în absenţa acestora. Înlocuirea a fost identificată de către Hocket ca o trăsătură conceptuală exprem de importantă a limbii.
Derrida coniò questo termine per alludere contemporaneamente alla 'differenza' e al 'differimento'. Egli si accertò deliberatamente che (in francese) la distinzione dalla parola usata per 'differenza' apparisse solo nella scrittura. Ampliando il concetto saussuriano secondo cui il significato è un valore differenziale (basato sulle differenze tra segni), il termine vuole ricordarci che i segni rinviano alla presenza di ciò che significano anche attraverso infinite sostituzioni di significanti.
Derrida a inventat acest termen pentru a se referi în acelaşi timp la ,,diferenţă\" şi ,,amânare\". În mod intenţionat el a dat asigurări că (în franceză) distincţia faţă de cuvântul ,,diferenţă\" era evidentă doar în scris. Venind în completarea noţiunii lui Saussure potrivit căreia înţelesul este diferenţial (bazat de diferenţa dintre semne), acest termen trebuie să ne amintească faptul că şi semnele amână prezenţa noţiunii semnificate prin substituţii nesfârşite ale semnificanţilor.
Coppie di significanti reciprocamente esclusivi in un paradigma fissato rappresentanti categorie che non definiscono insieme un universo del discorso completo (dominio ontologico pertinente), per esempio sole/luna (Leymore).
Perechi de semnificaţi care se exclud reciproc în cadrul unei paradigme, şi care reprezintă categorii care, împreună, nu definesc un univers complet al discursului (domeniu ontologic relevant), de exemplu soare/lună (Leymore).
Termine utilizzato dai realisti per descrivere una posizione che associano al relativismo epistemologico ed alla negazione dell'esistenza di qualsiasi realtà conoscibile al di fuori delle convenzioni della rappresentazione.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
Termine utilizzato dai realisti per descrivere una posizione che associano al relativismo epistemologico ed alla negazione dell'esistenza di qualsiasi realtà conoscibile al di fuori delle convenzioni della rappresentazione.
Acest termen este folosit de realişti pentru a descrie o poziţie pe care o asociază cu relativismul epistemologic şi cu negarea existenţei oricărei realităţi care se poate cunoaşte, alta decât cea reprezentată în mod convenţional.
Nell'uso comune, il termine si riferisce a qualcosa che tocca o sfiora qualcos'altro; alcuni semiotici lo usano per riferirsi a qualcosa che è in un qualche senso parte di (o parte dello stesso dominio di) qualcos'altro.
În limbajul comun, acest termen se referă la ceva care atinge sau care se învecinează cu altceva; unii semiologi îl folosesc pentru a vorbi despre ceva care face parte din altceva sau din acelaşi domeniu.
Forma quantitativa di analisi testuale che comprende la categorizzazione e il conteggio degli elementi ricorrenti nella forma o nel contenuto dei testi.
O formă cantitativă de analiză pe text care include categorizarea şi inventarierea elementelor recurente din forma sau din conţinutul textelor. Această metodă poate fi folosită în asociere cu analiza semiotica (analiza semiotică textuală fiind o metodologie calitativă)
Concetto introdotto da Freud per l'interpretazione psicanalitica dei sogni: nella condensazione, vari pensieri si condensano in un simbolo.
Acesta este un concept introdus de Freud pentru inerpretarea psihoanalitică a viselor: prin condensare, mai multe gânduri sunt condensate într-un singur simbol.
I valori, gli atteggiamenti e le credenze culturali e storici più comuni in una data cultura. Viene generato da forze ideologiche che operano mediante codici e miti.
Bunul simţ reprezintă cele mai răspândite valori culturale şi istorice, atitudini şi credinţe din cadrul unei anumite culturi. Este egenrat de forţle ideologice care operează prin intermediul codurilor şi a miturilor.
Termine utilizzato da Stuart Hall per riferirsi ai singoli momenti, tra loro interconnessi, della comunicazione di massa: produzione, circolazione, distribuzione/consumo e riproduzione.
Termen aparţinând lui Stuart Hall folosit pentru a vorbi despre câteva ,,momente\" legate dar diferite din procesele de comunicare în masă - producerea, circularea, distribuirea/consumarea şi reproducerea.
Espressione di Fiske per indicare i codici condivisi dai membri di un pubblico di massa che vengono appresi in maniera informale attraverso l'esperienza anziché deliberatamente o istituzionalmente.
Termen aparţinând lui Fiske folosit pentru coduri împărtăşite de membrii unui public de masă învăţate în mod informal mai curând prin experienţă decât în mod deliberat sau instituţionalizat. Spre deosebire de codurile de restrângere, codurile de difuzare sunt mai simple din punct de vedere structural, folosind convenţii standard şi ,,formule\" - putând astfel genera clişee şi stereotipuri.
Termine usato da Levi-Strauss per indicare l'appropriazione di materiali pronti per l'uso (nel processo di costruzione della propria identita'), e' ampiamente usato in riferimento all' adozione da parte dell'autore di simboli tratti da un altro testo.
Termen aparţinând lui Levi-Strauss folosit pentru asimilarea unor materiale la îndemână (contribuind astfel la construirea propriei identităţi ale unei persoane). Folosit pentru a se referi la practica unor autori de a adopta şi de a adapta semne din alte texte.
Coppie di significanti opposti, in un sistema paradigmatico, che appartengono allo stesso piano semiotico e che insieme definiscono un universo completo del discorso (dominio ontologico pertinente): es. buono/cattivo laddove 'non buono' non è necessariamente 'cattivo' e vice versa (Leymore).
Perechi de signifianţi opoziţionali din cadrul unei paradigme, reprezentând anumite categorii prin gradare comparativă pe aceeaşi dimensiune implicită, şi care împreună definesc un univer complet al discursului (domeniul ontologic relevant), de exemplu bine/rău, unde ,,non-bine\" nu însamnă neapărat ,,rău\" şi invers (Leymore)
La cosi' detta fallacia affettiva (identificata dai teorici della letteratura che vedono il significato come insito nel testo) consiste nel relazionare il significato di un testo all'interpretazione dei lettori, che questi teorici vedono come forma di relativismo. Pochi teorici contemporanei considerano questo fallace poiche' la maggiuor parte accorda la dovuta importanza alle convinzioni dei lettori.
Aşa-numitul ,,sofism afectiv\" (identificat de teoreticienii literari care considerau că înţelesul se rgăseşte în text) implică crearea unei legături între înţelesul unui text şi interpretările cititorilor săi - lucru văzut de aceşti teoreticieni ca o formă de relativism. Puţini teoreticieni contemporani mai privesc acest lucru ca pe un ,,sofism\", deoarece majoritate acordă importanţa cuvenită scopurilor cititorului.
Significanti non presenti in un testo, che tuttavia influenzano il significato del significante effettivamente in uso ( tratto dallo stesso set di paradigmi). Due forme di assenza hanno nomi specifici in inglese: quella che e' evidente per la sua assenza, e quella che non c'e' bisogno di dire. Vedi anche: decostruzione, paradigma, analisi paradigmatica, significante.
Signifianţii care lipsesc dintr-un text dar care (prin contrast) influenţează totuşi înţelesul unui significator folosit în mod concret (făcând parte din aceeaşi paradigmă) Două forme de absenţă sunt definite în engleză: ceea ce este evident prin absenţă, şi ceea ce este implicit. A se vedea de asemenea: deconstrucţie, paradigmă, Analiză paradigmatică, Significator
Termine usato da Pierce in riferimento ad una forma di inferenza (insieme a deduzione e induzione) per la quale un significante e' trattato come caso di una regola di un codice familiare, ed in seguito si inferisce il suo significato applicando la regola.
Acesta este un termen folosit de Peirce pentru a vorbi despre o formă de inferenţă (în afara deducţiei şi a inducţiei) prin care tratăm un semnificant ca exemplu al unei reguli dintr-un cod familiar, şi poi deducem ce înseamnă aplicând regula.
Influente gruppo strutturalista e funzionalista di linguisti/semiotici fondato nel 1926 a Praga da linguisti cechi e russi, sebbene il termine \"scuola di Praga\" non sia stato usato fino al 1932.
A fost un grup structuralist şi funcţional important, un grup de lingivşti şi semioticieni care a fost întemeiat in 1926 la Praga de către o serie de lingvişti cehi şi rusi; termenul \"Şcoala de la Praga\" nu a fost utilizat până în 1932. Principalii membri ai acestui grup au fost: Vilem Mathesius (1882-1946), Bohuslav Havránek (1893-1978), Jan Mukarovsky (1891-1975), Nikolai Trubetzkoy (1890-1938) and Roman Jakobson (1896-1982).
L'uso del termne discorso da parte dei torici riflette l'enfasi sulla parola piuttosto che sulla lingua. Molti teorici contemporanei, influenzati da Michel Foucault, considerano la lingua non come un sistema monolitico, ma strutturato in diversi discorsi, quali la scienza, la legge, il governo, la medicina, il giornalismo e la morale.
Folosirea termenului discurs de catre teoreticieni reflecta un accent pus pe parole, mai degraba decat pe langue. Multi teoreticieni contemporani influentati de catre Michel Foucault trateaza limba ca nu ca si sistem monolitic, dar ca sistem structurat in discursuri diferite, precum cel al stiintelor, dreptului, guvernarii, medicina, jurnalismul, moralitatea.
Uno degli obiettivi dei semiotici è la denaturalizzazione: rivelare la base socialmente codificata di fenomeni dati per scontati in quanto \"naturali\".
Unul dintre scopurile semioticienilor este denaturalizarea: dezvaluirea bazelor codificate social ale fenomene luate drept 'naturale'.
Mentalità secondo cui ogni cultura ha la propria visione del mondo e che nessuna di esse possa essere considerata più o meno privilegiata o \"vera\" nella rappresentazione della \"realtà\" rispetto ad un'altra.
Relativismul cultural este viziunea conform careia fiecare cultura are propria sa viziune despre lume, si niciuna dintre acestea nu poate fi considerata mai privilegiata sau mai 'autentica' in reprezentarea 'realitatii' decat alta.
Comprensione ed interpretazione di testi da parte di decodificatori in riferimento a codici rilevanti (Jakobson).
Înțelegerea și interpretarea textelor de către decodatori, cu referire la anumite coduri relevante.
Associazioni socioculturali e personali prodotti durante la decodifica di un testo da parte del lettore.
Asocierile socio-culturale si personale produse in timpul decodarii textului, de catre un cititor.
Nel modello di comunicazione linguistica di Jakobson, si ritiene che sia una delle funzioni chiavi del segno.
In modelul comunicarii lingvistice al lui Roman Jakobson, acesta este unul dintre functiile cheie ale unui semn. Aceasta functie implica (de obicei implicit) constructia unui adresant (cititorul ideal).
Termine saussuriano per un segno che contiene altri segni. Normalmente un testo è un segno complesso.
Termenul lui Saussure pentru un semn care contine alte semne. Un text e de regula un semn complex.
Dal punto di vista della semiotica, la comunicazione comprende la codifica e la decifrazione di testi secondo le convenzioni dei codici appropriati (Jakobson).
Dintr-o perspectiva semiotica, comunicarea inseamna codarea si decodarea textelor conform conventiilor codurilor potrivite (Roman Jakobson).
